Etern

Eternul e doar o stare de spirit. Nimic nu e vesnic. Tot ce are un inceput, are si un sfarsit, astfel Universul devine stationar - echilibrat. Nu exista un cuvant mai mincinos ca "eternul".

ora 3.0

„te arunci intr-o mare de ganduri si te faci pulbere ca valurile la tarm. ai impresia ca esti pe punctul de a castiga, dar de fapt te indrepti spre o pierdere detasata. n-ai cum sa rezisti tentatiei si procesezi greu ideea de a te mai opri din cand in cand. poate ca nu e bine, dar hai sa fac, ca a fost bine data trecuta. adica n-a fost bine, ca a fost rau, dar a avut si o parte de bine. parca nu mai e asa usor sa te decizi daca sa o faci sau nu. iti apropii mana de el si il strangi cu puterea cu care strangi un prunc in brate, cu grija aia care da in frica. nu stii la ce sa te astepti, dar parca ai putea prevedea. il dai pe gat, te arunci iar in mare si iar te faci pulbere.”

„ai impresia ca e cineva acolo si de fapt nu e, dar aici nu ma refer la cine stii sigur ca e acolo, ci doar la cine ai impresia. ca o umbra a unui actor de pe scena, vazuta de un spectator din primul rand. ar trebui sa fie, dar cine stie? poate ca umbra s-a saturat sa fie si a zis ca isi ia vacanta. sau poate a fost rapita. „oricum, am nevoie de tine, vrei sa fii umbra mea?” ”

„cand crezi ca te pierzi printre randuri
mai usor ca prin belele,
cand crezi ca ai uitat
si fix atunci iti reamintesti
de acele dati
in care ai terminat tot
doar ca sa o iei din nou de la inceput”

Ianuarie

O alta vacanta care e pe punctul de a se termina, o alta tabara in care am fost, o alta luna de ianuarie, o alta zi de joi...Ei bine, sunt cateva persoane care stiu ca 10 ianuarie nu e tocmai o simpla zi de joi, dar nu avem cum sa schimbam asta.

Orice detasare de la rutina zilnica mi se pare ca un power-up de cateva zile pentru a ma indeparta de kitschurile pe care le consider "probleme". Niste zile petrecute altundeva decat acasa, cu oameni pe care nu ii vad zilnic sunt extrem de bine-venite, pentru ca ma ajuta intotdeauna sa imi dau seama cat de banale sunt multe persoane din universul meu inconjurator.

Oamenii ar trebui sa isi dea seama ca ianuarie e doar o luna si ca poate fi la fel de mult atat un inceput, cat si un sfarsit, deoarece un calendar nu ar trebui sa aiba vreo legatura cu personalitatea fiecaruia. Am observat ca multe persoane au mentalitatea "de la anul o sa...", care mi se pare jenanta. Daca vrei sa faci ceva, faci si nu ar trebui sa existe niste bariere mintale, pentru ca insasi acea idee reprezinta o bariera. Atat timp cat zici ca vei face un anumit lucru mai tarziu, iti impui singur[a] niste limite care s-ar putea sa te impiedice mai tarziu sa ajungi la un rezultat, deci sansele de a reusi scad.

Daca nu faci ceva din placere, ci doar ca sa te lauzi ori ca trebuie, esti un simplu muritor umilit de propria mentalitate.

poza

Pozele alea cu mesaje care ai impresia ca iti sintetizeaza toata viata, in care te regasesti si in fata carora ti se trezeste un gol in stomac. Asta nu e pentru mine. Asta e pentru cei care se cred "mai prejos decat.." . Nu cred ca ar trebui ca vreo persoana sa se considere inferioara alteia. Asta in niciun caz. Dar cu totii avem momente in care "viata ne loveste" si fie zicem fuck everything. , fie ne sensibilizam. Nu stiu, fiecare decide pentru sine, eu doar am gasit o poza care s-ar putea sa-i rezume cuiva starea, in ciuda faptului ca semnele de punctuatie si gramatica au cam esuat.

Vectori

E frumos si trist cand ai impresia ca totul iti merge bine si dintr-o data lucrurile iau o intorsatura la care nu te-ai fi asteptat pana atunci...sau, ma rog, nu te-ai fi gandit ca va deveni realitate. Desigur ca "viata are suisuri si coborasuri" care se amplifica si se simplifica intr-un ritm haotic. Conteaza sa stii ca nu trebuie sa cobori prea repede si nici sa urci prea incet, ci sa iti dozezi efortul sau, de fapt, importanta pe care o acorzi amanuntelor intalnite pe parcursul drumului prin viata.

Pentru unii, exista doua tipuri de oameni, dar cui ii pasa pana la urma? Totul conteaza si totul este inutil in acelasi timp sau cum ar zice tata ca a zis Einstein, „totul este relativ”, iar scrierile despre stereotipurile umane mi se par de prisos. Descrierile oamenilor iti dau o stare de bine cand le citesti, parca te regasesti mereu in una, nu? Si dupa ce te regasesti in mai multe incepi sa te intrebi daca nu cumva esti un om de rand, la fel ca toti ceilalti. Si cand realizezi asta, ori incepi sa zici ca te schimbi -chiar daca schimbarea aia va fi de scurta durata -, ori nu faci nimic si ramai cu o impresie tampa in cap si zici ca a fost o coincidenta.

 De cand cu matematica asta a carei poveste e mai incalcita decat m-as fi asteptat, am inceput sa imi dau seama de importanta vectorilor. Niste linii banale care au o sageata in capat, nimic mai mult. Sunt vectori paraleli, vectori coliniari, apoi ti se zice ca vectorii paraleli sunt coliniari. Pe asta doar matematica o intelege, dar parca un pic se regaseste si in viata, cum ar fi ca doua persoane cu personalitati diferite se pot intelege de minune. Dar daca vectorii aia sunt opusi? Daca doi vectori descopera ca au aceeasi directie si acelasi sens si unul se decide sa fie pe minus?




Sau poate cum zice si poza...