E frumos si trist cand ai impresia ca totul iti merge bine si dintr-o data lucrurile iau o intorsatura la care nu te-ai fi asteptat pana atunci...sau, ma rog, nu te-ai fi gandit ca va deveni realitate. Desigur ca "viata are suisuri si coborasuri" care se amplifica si se simplifica intr-un ritm haotic. Conteaza sa stii ca nu trebuie sa cobori prea repede si nici sa urci prea incet, ci sa iti dozezi efortul sau, de fapt, importanta pe care o acorzi amanuntelor intalnite pe parcursul drumului prin viata.
Pentru unii, exista doua tipuri de oameni, dar cui ii pasa pana la urma? Totul conteaza si totul este inutil in acelasi timp sau cum ar zice tata ca a zis Einstein,
„totul este relativ”, iar scrierile despre stereotipurile umane mi se par de prisos. Descrierile oamenilor iti dau o stare de bine cand le citesti, parca te regasesti mereu in una, nu? Si dupa ce te regasesti in mai multe incepi sa te intrebi daca nu cumva esti un om de rand, la fel ca toti ceilalti. Si cand realizezi asta, ori incepi sa zici ca te schimbi -chiar daca schimbarea aia va fi de scurta durata -, ori nu faci nimic si ramai cu o impresie tampa in cap si zici ca a fost o coincidenta.
De cand cu matematica asta a carei poveste e mai incalcita decat m-as fi asteptat, am inceput sa imi dau seama de importanta vectorilor. Niste linii banale care au o sageata in capat, nimic mai mult. Sunt vectori paraleli, vectori coliniari, apoi ti se zice ca vectorii paraleli sunt coliniari. Pe asta doar matematica o intelege, dar parca un pic se regaseste si in viata, cum ar fi ca doua persoane cu personalitati diferite se pot intelege de minune. Dar daca vectorii aia sunt opusi? Daca doi vectori descopera ca au aceeasi directie si acelasi sens si unul se decide sa fie pe minus?
Sau poate cum zice si
poza...
