Escapada din aprilie

Tocmai am venit din una din cele mai frumoase (si furtunoase) tabere. Am facut atat de multe si totusi atat de putine incat mi-am dat -din nou- seama ca... o viata nu e de ajuns. Nu-i de ajuns pentru ca pur si simplu iti dai seama ca mai puteai face multe abia dupa ce momentul s-a sfarsit. Ca o izbitura a fost reintoarcerea in tara, caci am fost in Austria, mai precis in Solden, cu prietenii mei - cum ii consider eu- pentru a ne da pe skiuri sau pe snowboard. A fost minunat. As pleca si-acum daca as putea, fiindca lumea pare anahoreta uneori aici. 

Intr-o prietenie, distanta nu trebuie sa reprezinte decat masina din fata. Tu decizi daca o incalci sau o iei in considerare. Imi iubesc prietenii si imi place sa cred ca suntem cu totii fericiti.

Pa,
B.

Numedeblog

Numele blogului meu nu reprezinta numele personajului din benzile-desenate/filmele cu super-eroi. Sensul e unul mai ... profund, caci " GAMBÍT, gambituri, s. n. Sacrificare a unui pion alb sau a altei piese la începutul unei partide de șah pentru obținerea unui avantaj în atac. – Din fr. gambit." ilustreaza exact prototipul omului pentru care doar victoria conteaza. Adica al tuturor, pentru ca in lupta noastra-prosteasca, de multe ori- pentru triumful existential, omitem voluntar dorintele/nevoile altora.

Prezentare

Bibi este doar un nume, iar acesta e un alter-ego. Nu am fost si nu voi fi o "scriitoare", dar fracturile cauzate de momentele de inspiratie -artistica, as vrea eu sa cred- lasa la un moment dat sechele si declanseaza dorinta de a le pastra. Blogul asta indeplineste acelasi scop ca o cutie de amintiri.

Una din teoriile despre care vorbesc frecvent e aceea care spune despre lipsa capacitatii oamenilor de a recunoaste ca nu se pot schimba oricat de mult ar incerca.
"Parerea mea e ca un taran, chiar daca ajunge doctor in filozofie, tot taran ramane." ~ Marin Preda

Asa incepe povestea blogului meu...